Riscul seismic al României a fost mult timp o problemă fără o hartă clară: nu existau date unitare despre câte clădiri sunt vulnerabile, unde se află și în ce stare structurală se găsesc. Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației a făcut un prim pas spre acoperirea acestui gol prin EVR, o platformă informatică de Evaluare Vizuală Rapidă, disponibilă la adresa evr.mdlpa.ro. Aplicația urmărește să centralizeze, pentru prima dată într-un format standardizat, informațiile despre vulnerabilitatea seismică a clădirilor din țară.
Ce își propune platforma
EVR este gândită ca un instrument care adună laolaltă datele dispersate până acum prin dosare și arhive locale. Potrivit ministerului, aplicația "va centraliza informațiile referitoare la vulnerabilitatea seismică a fondului construit la nivel național".
Mai exact, rolul declarat al platformei este:
stocarea de date privind vulnerabilitatea seismică a clădirilor și dezvoltarea unei baze de date la nivel local, centralizate și standardizate
Dincolo de termenii tehnici, ideea este simplă: o singură bază de date în care autoritățile, de la nivel central până la primării, să poată vedea unde se concentrează clădirile cu probleme. Standardizarea contează pentru că, fără reguli comune de raportare, datele dintr-un oraș nu pot fi comparate cu cele din altul.
Ce date se colectează
Evaluarea vizuală rapidă nu înlocuiește expertiza tehnică detaliată, dar oferă o fotografie rapidă a fiecărei clădiri pe baza unui set de criterii. Datele introduse în platformă includ tipul de structură, perioada construirii și regimul de înălțime, alături de numărul cadastral al imobilului.
La acestea se adaugă indicatori legați de dimensiuni și formă: suprafața construită la sol, suprafața desfășurată, precum și forma clădirii în plan orizontal și vertical. Un capitol aparte îl reprezintă indicii de degradări structurale și seismicitatea amplasamentului, doi factori care influențează direct cât de expusă este o construcție la un cutremur.
De ce contează pentru orașe
Pentru administrațiile locale, o hartă digitală a riscului seismic poate deveni baza pentru deciziile de consolidare și pentru prioritizarea fondurilor. În loc să pornească de la inventare incomplete, primăriile ar putea folosi un set comun de date pentru a stabili care clădiri intră primele în programele de reabilitare.
Eficiența platformei va depinde însă de cât de complet și de actualizat va fi inventarul. O bază de date are valoare doar dacă este alimentată constant cu evaluări reale, iar acoperirea fondului construit din România rămâne provocarea pe termen lung.
