România începe să contureze o hartă a satelor inteligente. Peste 140 de comune rulează în prezent mai mult de 220 de inițiative de tip smart village, iar nouă localități au deja proiecte multiple implementate. În fruntea clasamentului se află Ciugud, județul Alba, comuna care a transformat digitalizarea administrației într-un model național și care acum țintește un obiectiv ambițios: o relație cu primăria redusă la cele mai importante momente din viață.

Ciugud, reperul digitalizării rurale

Cu opt proiecte de tip smart village, Ciugud rămâne localitatea-pilot a fenomenului. Comuna a eliminat complet numerarul în relația cu cetățenii și a redus cu 80% consumul de hârtie. Pe piața virtuală a comunei sunt înscriși peste 1.500 de producători locali, semn că digitalizarea a depășit zona strict administrativă și a ajuns în economia locală.

Dan Lungu, coordonator al proiectelor din Ciugud, descrie pragmatic schimbarea de paradigmă.

Noi am eliminat cash-ul. Totul se face electronic.

Ambiția merge însă mai departe de plăți și formulare. Ținta declarată este o administrație în care prezența fizică devine excepție, nu regulă.

Odată cu armonizarea legislației, să oferim cetățeanului posibilitatea de a interacționa cu Primăria doar când se naște, se căsătorește sau moare.

Mai mult decât un singur sat

Dincolo de Ciugud, harta cuprinde localități din mai multe județe. Aluniș, în Mureș, are șapte proiecte, iar Boghiș (Sălaj) și Saschiz (Mureș) câte cinci. Cu patru inițiative fiecare apar Bălășești (Galați), Corunca (Mureș), Mănăștiur (Timiș), Șelimbăr (Sibiu) și Snagov (Ilfov). Distribuția arată că digitalizarea rurală nu mai este un caz izolat, ci un val care prinde contur în zone diferite ale țării.

Datele se înscriu într-un context mai larg: de la 2016 încoace, în România au fost inițiate peste 1.000 de proiecte de tip Smart City și Smart Village, multe coordonate sau monitorizate de Asociația Română pentru Smart City și sprijinite de cele opt Agenții pentru Dezvoltare Regională.

Ținta 2030 și fondurile disponibile

Estimările vehiculate vorbesc despre posibilitatea ca jumătate dintre satele românești să devină inteligente până în 2030. Pentru asta există și resursa financiară: aproximativ 30 de miliarde de euro din fondurile de coeziune sunt disponibile pentru proiecte de dezvoltare, inclusiv pentru digitalizarea comunităților mici. Rămâne de văzut cât de repede se armonizează legislația, condiția pe care chiar coordonatorii proiectelor o invocă drept obstacolul principal în calea unei administrații complet digitale.